În cazul impozitului pe venit sau pe profit aferent trimestrului IV al anului 2020, statul oferă o facilitate fiscală persoanelor fizice și juridice care au achiziționat o casă de marcat în ultimii 3 ani, 2018 – 2020.
Astfel, dacă ai cumpărat în această perioadă o casă de marcat, și probabil că ai făcut-o având în vedere că acestea s-au schimbat în anul 2018 (au apărut cele cu jurnal electronic, pentru care se depune lunar declarația A4200 la ANAF), acum ai șansa să recuperezi banii investiți prin scăderea acestora din valoarea impozitului.
Până la 1 August 2020, contravaloarea caselor de marcat achiziționate se deducea din baza impozabilă și nu din impozit, deci este o mare diferență.
Legea 153/2020 care reglementează acest aspect se aplică tuturor persoanelor juridice (S.R.L., S.A., S.N.C., etc.) și celor fizice (P.F.A., I.I., I.F.). Totuși, dacă ai cumpărat un aparat de marcat după 1 August 2020 și deja ai dedus contravaloarea acestuia din impozitului aferent trimestrului III, această facilitate nu se mai aplică.
Formula de calcul pentru impozitul aferent trimestrului IV este:
Baza = Venituri trimestrul IV + Valoare casă de marcat (aceasta se adaugă când deja a fost dedusă din baza impozabilă a altor trimestre)
Cota = 1% sau 3% (pentru întreprinderile fără salariați)
În cazul în care, costul aparatului fiscal este mai mare decât valorea impozitului rezultat prin aplicarea cotei asupra bazei, atunci diferența va fi recuperată în următoarele 28 de trimestre consecutive.
Pentru a fi totul clar asupra modului de calcul, vom lua următorul exemplu:
Venituri trimestrul IV = 80.000 lei
Cota = 1%
Valoare casă = 1.000 lei (pentru neplătitorii de TVA se ia în calcul valoarea casei de marcat, inclusiv TVA, iar pentru platitorii de TVA, valoarea casei fără TVA)
Am obținut o valoare de – 190 lei, de unde rezultă că în acest trimestru nu vom plăti impozit pe venit/profit, suma de – 190 lei urmând să fie dedusă din impozitul/impozitele viitoare.
Considerăm că este o facilitate corectă și de ajutor, mai ales pentru micii antreprenori, așa că nu uitați de ea!
Se anunță o lună dificilă, prin urmare, echipa noastră vă dorește mult spor!
În meseria de contabil, ne întâlnim adeseori cu antreprenori ai unor firme nou înființate, care la prima scadență de plată a obligațiilor fiscale, rămân surprinși de valoare sumelor datorate.
Din acest motiv, am decis să detaliem principalele obligații fiscale ale unui S.R.L..
Înainte de aceasta, trebuie să știi că sumele de plată pentru o anumită lună se vor plăti cel mai târziu până pe data de 25 a lunii următoare. După depășirea acestei date, ANAF-ul poate începe să perceapă dobânzi și penalități. Datoriile pot fi achitate atât la trezorerie, cât și prin ordine de plată.
Astfel, o microîntreprindere va avea de plătit lunar sau trimestrial, una sau mai multe dintre următoarele impozite/taxe/contribuții:
Pentru firmele care au salariați:
CAS – Contribuția de asigurări sociale – 25% * Salariul brut.
CASS – Contribuția de asigurări sociale de sănătate – 10% * Salariul brut.
Impozit pe veniturile din salarii – 10% * (Salariul brut – CAS – CASS – Deducerea personală*).
Spre deosebire de CAS, CASS și de impozitul pe salarii care sunt deduse din venitul brut al angajatului, diferența rămasă reprezentând salariul net, CAM-ul reprezinta o cheltuială a angajatorului, care nu afectează remunerația salariatului.
* Deducerea personală reprezintă un avantaj fiscal ce se oferă angajaților ce au un venit brut de până la 3.600 lei. Aceasta se calculeaza în funcție de venitul salarial și de existența sau neexistența unui număr de persoane în întreținere.
Conform art. 77 din Codul fiscal, deducerea personală pentru persoanele fizice care obțin lunar un venit brut de până la 1.950 lei și:
Nu au nici o persoană în întreținere – este 510 lei;
Au 1 persoană în întreținere – este 670 lei;
Au 2 persoane în întreținere – este 830 lei;
Au 3 persoane în întreținere – este 990 lei;
Au cel puțin 4 persoane în întreținere – 1.310 lei.
Pentru contribuabilii ale căror salarii sunt cuprinse între 1.951 lei și 3.600 lei, deducerea personală se calculează degresiv, conform tabelului de mai jos:
Venit brut/lună
Persoane aflate în întreținere
De la …
La …
Fără
1 pers.
2 pers.
3 pers.
>= 4 pers.
1
1.950
510
670
830
990
1310
1.951
2.000
495
655
815
975
1295
2.001
2.050
480
640
800
960
1280
2.051
2.100
465
625
785
945
1265
2.101
2.150
450
610
770
930
1250
2.151
2.200
435
595
755
915
1235
2.201
2.250
420
580
740
900
1220
2.251
2.300
405
565
725
885
1205
2.301
2.350
390
550
710
870
1190
2.351
2.400
375
535
695
855
1175
2.401
2.450
360
520
680
840
1160
2.451
2.500
345
505
665
825
1145
2.501
2.550
330
490
650
810
1130
2.551
2.600
315
475
635
795
1115
2.601
2.650
300
460
620
780
1100
2.651
2.700
285
445
605
765
1085
2.701
2.750
270
430
590
750
1070
2.751
2.800
255
415
575
735
1055
2.801
2.850
240
400
560
720
1040
2.851
2.900
225
385
545
705
1025
2.901
2.950
210
370
530
690
1010
2.951
3.000
195
355
515
675
995
3.001
3.050
180
340
500
660
980
3.051
3.100
165
325
485
645
965
3.101
3.150
150
310
470
630
950
3.151
3.200
135
295
455
615
935
3.201
3.250
120
280
440
600
920
3.251
3.300
105
265
425
585
905
3.301
3.350
90
250
410
570
890
3.351
3.400
75
235
395
555
875
3.401
3.450
60
220
380
540
860
3.451
3.500
45
205
365
525
845
3.501
3.550
30
190
350
510
830
3.551
3.600
15
175
335
495
815
Practic, la fiecare 50 lei adunați la salariul brut peste nivelul sumei de 1.950 lei, deducerea personală scade cu 15 lei.
Pentru a exemplifica cele prezentate anterior, vom calcula impozitul și contribuțiile aferente salariului minim brut pe economie din anul 2020, pentru un salariat fără persoane în întreținere.
Salariul brut
2.230 lei
CAS
25% * 2.230 = 558 lei
CASS
10% * 2.230 = 223 lei
Deducere personală
420 lei
Impozit salarii
10 % (2.230 – 558 – 223 – 420) = 103 lei
CAM
2,25% * 2.230 = 50 lei
Total obligații de plată deduse din salariul brut al angajatului
558 + 223 + 103 = 884 lei
Total obligații de plată ce revin în sarcina angajatorului
50 lei
Total obligații de plată către stat
884 + 50 = 934 lei
Salariul net
2.230 – 884 = 1.346 lei
Deci, la salariul minim brut pe țară de 2.230 lei, taxele încasate de stat sunt în valoare de 934 lei (aproximativ 42% din brut), iar suma rămasă angajatului este de 1.346 lei.
De obicei, se alege ca perioadă fiscală pentru datoriile legate de salarii luna, dar se poate alege și trimestrul în cazul în care firma a avut în anul anterior un număr mediu de până la 3 salariați. Părerea noastră este că e mult mai ușor să plătești contribuțiile și impozitul lunar, decât la trimestru, pentru că altfel se adună sume mari de plată.
Pentru firmele plătitoare de TVA, lunar sau trimestrial, în funcție de perioada fiscală aleasă, se depune la ANAF decontul de TVA. Practic, acest decont are rolul de a efectua diferența dintre TVA-ul deductibil și cel colectat.
TVA-ul deductibil este cel care provine din achizițiile impozabile, cu alte cuvinte cel pe care firma mea l-a plătit deja către partenerii săi.
TVA-ul colectat este cel pe care eu îl pun în prețul bunurilor pe care le vând sau serviciilor pe care le prestez, care apare pe factură și pe care clienții mei îl achită odată cu valoarea bunurilor/serviciilor. Eu încasez acest TVA.
Conform normelor în vigoare, atunci când TVA-ul pe care l-am încasat în urma vânzărilor (TVA colectat) este mai mare decât cel pe care l-am plătit furnizorilor mei (TVA deductibil), eu înregistrez o datorie către stat, adică TVA de Plată. Scadența este date de 25 a lunii următoare celei pentru care a reieșit TVA-ul de plată.
În caz contrar, când TVA-ul pe care l-am plătit deja în urma achizițiilor (TVA deductibil) este mai mare decât cel înscris pe facturile clienți (TVA colectat), atunci statul are o ”datorie” către mine, denumită TVA de Recuperat. Contrar denumirii, de obicei acest TVA nu se recuperează propriu-zis ci se reportează pe perioada următoare, urmând să se scadă soldul TVA-ului de plată.
TVA Colectat > TVA Deductibil => TVA de Plată
TVA Deductibil > TVA Colectat => TVA de Recuperat
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor – acest impozit se plătește trimestrial de către toate microîntreprinderile. Cota este de 1% pentru firmele care au cel puțin un angajat* la sfârșitul trimestrului** și 3% pentru firmele fără salariați și se aplică asupra veniturilor impozabile din trimestrul respectiv.
*Cel puțin un angajat înseamnă de fapt un angajat cu normă întreagă de 8 ore/zi sau mai mulți angajați ale căror norme adunate însumează cel puțin 8 ore/zi.
De exemplu, dacă ai doar un angajat part – time, cu o normă de 4 ore/zi, cota va fi de 3%.
** Sfărșitul trimestrului se referă la ultima zi din ultima lună din trimestrul respectiv, de exemplu 31.12.. Practic, se ține cont dacă la această dată există salariați, și dacă da, atunci se impozitează veniturile cu 1%.
În situația în care ai avut angajați pe aproape toată perioada unui trimestru, dar ai hotărât să le închizi contractele de muncă în ultima săptămână din Decembrie, de exemplu, atunci cota de impozitare va fi de 3%.
Acestea sunt principalele obligații de plată cu care se întâlnește o microîntreprindere în România. Bineînțeles, pot apărea și altele în funcție de specificul și obiectul de activitate al firmei.
Contabilul tău îți va explica exact ce impozite/taxe/contribuții trebuie să achiți și valoarea acestora, dar este esențial ca și tu, ca antreprenor, să înțelegi de unde reies aceste sume.
Atunci când îți înființezi o firmă, pe lângă faptul că te izbești de birocrația specifică, te vei întâlni cu o groază de ”necunoscute” care, cel puțin la prima vedere, te vor copleși.
Articolul de față, are rolul de a face puțină lumină în ceea ce privește obligațiile tale din punct de vedere contabil și fiscal.
Odată cu înființarea firmei, trebuie să te gândești și la modul în care vei organiza contabilitatea, fie la nivel intern, fie vei decide să externalizezi acest serviciu. Mai multe detalii despre acest aspect poți găsi aici (atunci când se dă click pe ”aici”, să se deschidă articolul anterior).
De obicei, mai ales pentru firmele nou înființate care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, este preferată varianta încheierii unui contract de prestări servicii cu o firmă de contabilitate, costurile fiind mult mai mici decât cele cu angajarea unui contabil. Organizarea unui departament intern de contabilitate nu își are sensul în cazul firmelor mici.
Să presupunem că te decizi să externalizezi contabilitatea. Poți căuta o astfel de societate printr-un simplu search pe google sau poți merge pe bază de recomandări. Oricum ai face, caută o firmă care să îți inspire încredere și cu care să poți colabora ușor.
Ce va trebui să faci tu?
La începutul fiecărei luni va trebui să predai documentele rezultate din tranzacțiile lunii anterioare către biroul de contabilitate. De exemplu, documentele lunii Noiembrie le vei aduce la contabilitate la începutul lunii Decembrie.
Ai grijă să predai toate documentele emise și primite în numele companiei, pentru că altfel nu vor mai rezulta anumite corelații. Aceste documente înseamnă de obicei: Facturi, Chitanțe, Bonuri fiscale, Z-uri, Extrase de cont sau orice alt document care reiese din activitatea societății.
Odată predate documentele, urmează contabilizarea acestora. În cazul în care firma ta are salariați, va trebui să prezinți la contabilitate și un pontaj pentru a se putea face statul de salarii.
După ce au fost înregistrate toate tranzacțiile economico – financiare ale firmei tale în programul de contabilitate, urmează întocmirea declarațiilor fiscale. Astfel, până pe data de 25 a lunii următoare, este obligatorie depunerea următoarelor declarații (dacă este cazul):
Declarația 112 – această declarație reflectă obligațiile societății în ceea ce privește plata contribuțiilor și impozitului pe veniturile din salarii. Se depune de către firmele care au salariați.
Declarația 300 – această declarație reprezintă decontul de TVA și are rolul de a reflecta TVA-ul de plată sau de recuperat. Se depune lunar sau trimestrial, în funcție de perioada fiscală aleasă.
Declarația 394 – această declarație detaliază operațiunile impozabile din punct de vedere al TVA-ului. Se depune odată cu declarația 300.
Declarația 390 – această declarație se depune atunci când firma desfășoară operațiuni cu alte firme din Uniunea Europeană. Aceste operațiuni înseamnă achiziții sau livrări intracomunitare de produse/servicii.
Declarația 100 – această declarație reflectă mai multe tipuri de obligații de plată, printre care:
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor (1% pentru întreprinderile care au unul sau mai mulți salariați a căror norme însumate depășesc 8 ore/zi; sau 3% pentru firmele care nu au salariați, sau care au, dar cu contracte care nu însumează împreună 8 ore/zi) – se depune trimestrial.
Impozitul pe profit/plăți anticipate (16%) – se depune trimestrial.
Impozitul pe dividendele distribuite (5%) – se depune în luna în care sunt distribuite dividendele.
Orice altă declarație, în funcție de specificul firmei.
Tot până pe data de 25, trebuie plătite impozitele/taxele/contribuțiile rezultate din aceste declarații către ANAF. Plata se poate face la ghișeu prin intermediul foilor de vărsământ sau prin ordin de plată.
În mare, operațiunile care se desfășoară lunar pot fi împărțite în 4 categorii: aducerea documentelor; contabilizarea acestora; întocmirea și depunerea declarațiilor; plata datoriilor fiscale.
La finalul anului, expertul contabil va trebui să întocmească situațiile financiare anuale și, dacă este cazul, să depună anumite declarații (ex: Declarația 101 privind impozitul pe profit).
Dacă stai să analizezi cele scrise mai sus, vei realiza că, odată gasit contabilul potrivit pentru firma ta, principala responsabilitate pe care o ai, pe lângă corectitudinea și legalitatea documentelor, este aducerea acestora la contabilitate într-un timp rezonabil (indicat ar fi până pe data 5 a lunii următoare) pentru a nu fi prelucrate în grabă. Pentru a avea o contabilitate care să reflecte realitatea, este important ca actele să fie complete și să nu existe lipsuri.
Ține din scurt relația cu contabilul tău și încearcă să te folosești de datele contabile! Cu siguranță te vor ajuta să îți optimizezi anumite procese de afaceri!
În momentul în care decizi să îți înființezi o firmă, trebuie să iei în calcul faptul că, înainte de a începe să îți desfășori activitatea propriu-zisă, ai responsabilitatea organizării contabilității. Pe lângă faptul că ținerea contabilității este obligatorie conform legii, aceasta este esențială pentru o funcționare corectă a unei afaceri.
În acest sens, există două variante:
Contabilitatea se organizeazăla nivel intern, caz în care va trebui să angajezi o persoană care să îndeplinească funcția de director economic sau contabil șef. Pentru a deține o astfel de funcție, studiile superioare în domeniul economic și atribuțiile în ceea ce privește conducerea contabilității sunt obligatorii, dar nu există obligativitatea ca persoana în cauză să fie expert contabil. Răspunderea pentru nerespectarea normelor în vigoare revine în acest caz directorului economic/contabilului șef, administratorului sau altei persoane împuternicite în acest sens.
Externalizarea contabilității, prin încheierea unui contract de prestări servicii cu persoane fizice sau juridice, membre C.E.C.C.A.R.. În acest caz, este obligatoriu ca, cel care se ocupă de ținerea contabilității să fie expert contabil. Odată cu externalizarea acestui serviciu, se ”externalizează” și răspunderea privind respectarea reglementărilor contabile (Atenție: Răspunderea expertului contabil se referă, strict, la prelucrarea corectă a documentelor din punct de vedere contabil; întocmirea tuturor rapoartelor prevăzute de lege; depunerea declarațiilor fiscale;etc. și nu la corectitudinea și legalitatea documentelor apărute din tranzacțiile economice ale firmei!).
În continuare vom prezenta câteva dintre avantajele și dezavantajele fiecărui mod de organizare al contabilității.
Contabilitate organizată la nivel intern
Avantaje
Dezavantaje
Beneficiezi în permanență de sfaturile/opiniile contabiluluiServiciile contabilului se află mereu la dispoziția taControl mai mare asupra operațiunilor economico – financiare ale firmeiContabilul poate prelua și partea de facturare și plăți
Costuri cu salariul contabiluluiCosturi cu achiziția și mentenanța programului de contabilitateCosturi cu achiziția și mentenanța programului de salarizareCosturi cu achiziția infrastructurii ITRăspundere pentru activitatea contabiluluiExperiență limitată
Contabilitate organizată la nivel extern
Avantaje
Dezavantaje
Costuri mai mici Cheltuiala cu serviciile contabile este deductibilăNu trebuie să achiziționezi un program de contabilitateFirma poate prelua și funcția de salarizare și resurse umaneNu trebuie să achiziționezi un program de salarizareNu trebuie să achiziționezi infrastructura ITBeneficiezi de serviciile unui expert contabilExperiență vastă și diversificatăResponsabilitate mai micăRiscuri mai mici (fiecar expert este obligat să aibă o asigurare de risc profesional)
Disponibilitate mai micăTimp mai greu de răspunsAtribuțiile expertului nu pot fi extinse și asupra contabilității primareComunicare de la distanțăObligativitatea de a trimite documentele lunare ale firmei Relație mai puțin personalăPosibilitatea ca tariful să varieze
Indiferent, dacă alegi să îți înființezi propriul departament intern sau alegi să colaborezi cu un expert din afara firmei, este important ca persoana responsabilă de gestiunea contabilității să fie un profesionist, care să îți ofere sfaturi corecte și să te ajute să îți optimizezi procesele de afaceri.
Totuși, nu recomandăm firmelor mici angajarea unui contabil, deoarece costurile cu acesta ar fi mult mai mari față de cele rezultate din externalizarea serviciului, iar avantajele nu ar fi pe măsură.
Deși mulți antreprenori tind să neglijeze acest aspect, considerând contabilitatea doar ca pe ceva obligatoriu, vă sfătuim (dacă tot este obligatorie) să vă folosiți de aceasta și să extrageți ce este mai bun.
De obicei, relația cu contabilul este una pe termen lung, așa că alege pentru această funcție o persoană în care să ai încredere și cu care să îți fie ușor să comunici.
