Autor: contabconsult

În meseria de contabil, ne întâlnim adeseori cu antreprenori ai unor firme nou înființate, care  la prima scadență de plată a obligațiilor fiscale, rămân surprinși de valoare sumelor datorate.

Din acest motiv, am decis să detaliem  principalele obligații fiscale ale unui S.R.L..

Înainte de aceasta, trebuie să știi că sumele de plată pentru o anumită lună se vor plăti cel mai târziu până pe data de 25 a lunii următoare. După depășirea acestei date, ANAF-ul poate începe să perceapă dobânzi și penalități. Datoriile pot fi achitate atât la trezorerie, cât și prin ordine de plată.

Astfel, o microîntreprindere va avea de plătit lunar sau trimestrial, una sau mai multe dintre următoarele impozite/taxe/contribuții:

1. Pentru firmele care au salariați:
   1.  CAS – Contribuția de asigurări sociale – 25% * Salariul brut.
   1. CASS – Contribuția de asigurări sociale de sănătate – 10% * Salariul brut.
   1. Impozit pe veniturile din salarii – 10% * (Salariul brut – CAS – CASS – Deducerea personală*).
   1. CAM – Contribuția asiguratorie pentru muncă – 2,25% * Salariul brut. 

Spre deosebire de CAS, CASS și de impozitul pe salarii care sunt deduse din venitul brut al angajatului, diferența rămasă reprezentând salariul net, CAM-ul reprezinta o cheltuială a angajatorului, care nu afectează remunerația salariatului.

* Deducerea personală reprezintă un avantaj fiscal ce se oferă angajaților ce au un venit brut de până la 3.600 lei. Aceasta se calculeaza în funcție de venitul salarial și de existența sau neexistența unui număr de persoane în întreținere.

Conform art. 77 din Codul fiscal, deducerea personală pentru persoanele fizice care obțin lunar un venit brut de până la 1.950 lei și:

• Nu au nici o persoană în întreținere – este 510 lei;
• Au 1 persoană în întreținere – este 670 lei;
• Au 2 persoane în întreținere – este 830 lei;
• Au 3 persoane în întreținere – este 990 lei;
• Au cel puțin 4 persoane în întreținere – 1.310 lei.

Pentru contribuabilii ale căror salarii sunt cuprinse între 1.951 lei și 3.600 lei, deducerea personală se calculează degresiv, conform tabelului de mai jos:

Venit brut/lună	Persoane aflate în întreținere
De la …	La …	Fără	1 pers.	2 pers.	3 pers.	>= 4 pers.
1	1.950	510	670	830	990	1310
1.951	2.000	495	655	815	975	1295
2.001	2.050	480	640	800	960	1280
2.051	2.100	465	625	785	945	1265
2.101	2.150	450	610	770	930	1250
2.151	2.200	435	595	755	915	1235
2.201	2.250	420	580	740	900	1220
2.251	2.300	405	565	725	885	1205
2.301	2.350	390	550	710	870	1190
2.351	2.400	375	535	695	855	1175
2.401	2.450	360	520	680	840	1160
2.451	2.500	345	505	665	825	1145
2.501	2.550	330	490	650	810	1130
2.551	2.600	315	475	635	795	1115
2.601	2.650	300	460	620	780	1100
2.651	2.700	285	445	605	765	1085
2.701	2.750	270	430	590	750	1070
2.751	2.800	255	415	575	735	1055
2.801	2.850	240	400	560	720	1040
2.851	2.900	225	385	545	705	1025
2.901	2.950	210	370	530	690	1010
2.951	3.000	195	355	515	675	995
3.001	3.050	180	340	500	660	980
3.051	3.100	165	325	485	645	965
3.101	3.150	150	310	470	630	950
3.151	3.200	135	295	455	615	935
3.201	3.250	120	280	440	600	920
3.251	3.300	105	265	425	585	905
3.301	3.350	90	250	410	570	890
3.351	3.400	75	235	395	555	875
3.401	3.450	60	220	380	540	860
3.451	3.500	45	205	365	525	845
3.501	3.550	30	190	350	510	830
3.551	3.600	15	175	335	495	815

Practic, la fiecare 50 lei adunați la salariul brut peste nivelul sumei de 1.950 lei, deducerea personală scade cu 15 lei.

Pentru a exemplifica cele prezentate anterior, vom calcula impozitul și contribuțiile aferente salariului minim brut pe economie din anul 2020, pentru un salariat fără persoane în întreținere.

Salariul brut	2.230 lei
CAS	25% * 2.230 = 558 lei
CASS	10% * 2.230 = 223 lei
Deducere personală	420 lei
Impozit salarii	10 % (2.230 – 558 – 223 – 420) = 103 lei
CAM	2,25% * 2.230 = 50 lei
Total obligații de plată deduse din salariul brut al angajatului	558 + 223 + 103 = 884 lei
Total obligații de plată ce revin în sarcina angajatorului	50 lei
Total obligații de plată către stat	884 + 50 = 934 lei
Salariul net	2.230 – 884 = 1.346 lei

Deci, la salariul minim brut pe țară de 2.230 lei, taxele încasate de stat sunt în valoare de 934 lei (aproximativ 42% din brut), iar suma rămasă angajatului este de 1.346 lei.

De obicei, se alege ca perioadă fiscală pentru datoriile legate de salarii luna, dar se poate alege și trimestrul în cazul în care firma a avut în anul anterior un număr mediu de până la 3 salariați. Părerea noastră este că e mult mai ușor să plătești contribuțiile și impozitul lunar, decât la trimestru, pentru că altfel se adună sume mari de plată.

• Pentru firmele plătitoare de TVA, lunar sau trimestrial, în funcție de perioada fiscală aleasă, se depune la ANAF decontul de TVA. Practic, acest decont are rolul de a efectua diferența dintre TVA-ul deductibil și cel colectat.

TVA-ul deductibil este cel care provine din achizițiile impozabile, cu alte cuvinte cel pe care firma mea l-a plătit deja către partenerii săi.

TVA-ul colectat este cel pe care eu îl pun în prețul bunurilor pe care le vând sau serviciilor pe care le prestez, care apare pe factură și pe care clienții mei îl achită odată cu valoarea bunurilor/serviciilor. Eu încasez acest TVA.

Conform normelor în vigoare, atunci când TVA-ul pe care l-am încasat în urma vânzărilor (TVA colectat) este mai mare decât cel pe care l-am plătit furnizorilor mei (TVA deductibil), eu înregistrez o datorie către stat, adică TVA de Plată. Scadența este date de 25 a lunii următoare celei pentru care a reieșit TVA-ul de plată.

În caz contrar, când TVA-ul pe care l-am plătit deja în urma achizițiilor (TVA deductibil)  este mai mare decât cel înscris pe facturile clienți (TVA colectat), atunci statul are o ”datorie” către mine, denumită TVA de Recuperat. Contrar denumirii, de obicei acest TVA nu se recuperează propriu-zis ci se reportează pe perioada următoare, urmând să se scadă soldul TVA-ului de plată.

• TVA Colectat > TVA Deductibil => TVA de Plată
• TVA Deductibil > TVA Colectat => TVA de Recuperat

• Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor – acest impozit se plătește trimestrial de către toate microîntreprinderile. Cota este de 1% pentru firmele care au cel puțin un angajat* la sfârșitul trimestrului** și 3% pentru firmele fără salariați și se aplică asupra veniturilor impozabile din trimestrul respectiv.

*Cel puțin un angajat înseamnă de fapt un angajat cu normă întreagă de 8 ore/zi sau mai mulți angajați ale căror norme adunate însumează cel puțin 8 ore/zi.

De exemplu, dacă ai doar un angajat part – time, cu o normă de 4 ore/zi, cota va fi de 3%.

** Sfărșitul trimestrului se referă la ultima zi din ultima lună din trimestrul respectiv, de exemplu 31.12.. Practic, se ține cont dacă la această dată există salariați, și dacă da, atunci se impozitează veniturile cu 1%.

În situația în care ai avut angajați pe aproape toată perioada unui trimestru, dar ai hotărât să le închizi contractele de muncă în ultima săptămână din Decembrie, de exemplu, atunci cota de impozitare va fi de 3%.

Acestea sunt principalele obligații de plată cu care se întâlnește o microîntreprindere în România. Bineînțeles, pot apărea și altele în funcție de specificul și obiectul de activitate al firmei.

Contabilul tău îți va explica exact ce impozite/taxe/contribuții trebuie să achiți și valoarea acestora, dar este esențial ca și tu, ca antreprenor, să înțelegi de unde reies aceste sume.

Succes!

Atunci când îți înființezi o firmă, pe lângă faptul că te izbești de birocrația specifică, te vei întâlni cu o groază de ”necunoscute” care, cel puțin la prima vedere, te vor copleși.

Articolul de față, are rolul de a face puțină lumină în ceea ce privește obligațiile tale din punct de vedere contabil și fiscal.

Odată cu înființarea firmei, trebuie să te gândești și la modul în care vei organiza contabilitatea, fie la nivel intern, fie vei decide să externalizezi acest serviciu. Mai multe detalii despre acest aspect poți găsi aici (atunci când se dă click pe ”aici”, să se deschidă articolul anterior).

De obicei, mai ales pentru firmele nou înființate care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, este preferată varianta încheierii unui contract de prestări servicii cu o firmă de contabilitate, costurile fiind mult mai mici decât cele cu angajarea unui contabil. Organizarea unui departament intern de contabilitate nu își are sensul în cazul firmelor mici.

Să presupunem că te decizi să externalizezi contabilitatea. Poți căuta o astfel de societate printr-un simplu search pe google sau poți merge pe bază de recomandări. Oricum ai face, caută o firmă care să îți inspire încredere și cu care să poți colabora ușor.

Ce va trebui să faci tu?

La începutul fiecărei luni va trebui să predai documentele rezultate din tranzacțiile lunii anterioare către biroul de contabilitate. De exemplu, documentele lunii Noiembrie le vei aduce la contabilitate la începutul lunii Decembrie.

Ai grijă să predai toate documentele emise și primite în numele companiei, pentru că altfel nu vor mai rezulta anumite corelații. Aceste documente înseamnă de obicei: Facturi, Chitanțe, Bonuri fiscale, Z-uri, Extrase de cont sau orice alt document care reiese din activitatea societății.

Odată predate documentele, urmează contabilizarea acestora. În cazul în care firma ta are salariați, va trebui să prezinți la contabilitate și un pontaj pentru a se putea face statul de salarii.

După ce au fost înregistrate toate tranzacțiile economico – financiare ale firmei tale în programul de contabilitate, urmează întocmirea declarațiilor fiscale. Astfel, până pe data de 25 a lunii următoare, este obligatorie depunerea următoarelor declarații (dacă este cazul):

• Declarația 112 – această declarație reflectă obligațiile societății în ceea ce privește plata contribuțiilor și impozitului pe veniturile din salarii. Se depune de către firmele care au salariați.
• Declarația 300 – această declarație reprezintă decontul de TVA și are rolul de a reflecta TVA-ul de plată sau de recuperat. Se depune lunar sau trimestrial, în funcție de perioada fiscală aleasă.
• Declarația 394 – această declarație detaliază operațiunile impozabile din punct de vedere al TVA-ului. Se depune odată cu declarația 300.
• Declarația 390 – această declarație se depune atunci când firma desfășoară operațiuni cu alte firme din Uniunea Europeană. Aceste operațiuni înseamnă achiziții sau livrări intracomunitare de produse/servicii.
• Declarația 100 – această declarație reflectă mai multe tipuri de obligații de plată, printre care:
  • Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor (1% pentru întreprinderile care au unul sau mai mulți salariați a căror norme însumate depășesc 8 ore/zi; sau 3% pentru firmele care nu au salariați, sau care au, dar cu contracte care nu însumează împreună 8 ore/zi) – se depune trimestrial.
  • Impozitul pe profit/plăți anticipate (16%) – se depune trimestrial.
  • Impozitul pe dividendele distribuite (5%) – se depune în luna în care sunt distribuite dividendele.
• Orice altă declarație, în funcție de specificul firmei.

Tot până pe data de 25, trebuie plătite impozitele/taxele/contribuțiile rezultate din aceste declarații către ANAF. Plata se poate face la ghișeu prin intermediul foilor de vărsământ sau prin ordin de plată.

În mare, operațiunile care se desfășoară lunar pot fi împărțite în 4 categorii: aducerea documentelor; contabilizarea acestora; întocmirea și depunerea declarațiilor; plata datoriilor fiscale.

La finalul anului, expertul contabil va trebui să întocmească situațiile financiare anuale și, dacă este cazul, să depună anumite declarații (ex: Declarația 101 privind impozitul pe profit).

Dacă stai să analizezi cele scrise mai sus, vei realiza că, odată gasit contabilul potrivit pentru firma ta, principala responsabilitate pe care o ai, pe lângă corectitudinea și legalitatea documentelor, este aducerea acestora la contabilitate într-un timp rezonabil (indicat ar fi până pe data 5 a lunii următoare) pentru a nu fi prelucrate în grabă. Pentru a avea o contabilitate care să reflecte realitatea, este important ca actele să fie complete și să nu existe lipsuri.

Ține din scurt relația cu contabilul tău și încearcă să te folosești de datele contabile! Cu siguranță te vor ajuta să îți optimizezi anumite procese de afaceri!

Succes!

În momentul în care decizi să îți înființezi o firmă, trebuie să iei în calcul faptul că, înainte de a începe să îți desfășori activitatea propriu-zisă, ai responsabilitatea organizării contabilității. Pe lângă faptul că ținerea contabilității este obligatorie conform legii, aceasta este esențială pentru o funcționare corectă a unei afaceri.

În acest sens, există două variante:

1. Contabilitatea se organizează la nivel intern, caz în care va trebui să angajezi o persoană care să îndeplinească funcția de director economic sau contabil șef. Pentru a deține o astfel de funcție, studiile superioare în domeniul economic și atribuțiile în ceea ce privește conducerea contabilității sunt obligatorii, dar nu există obligativitatea ca persoana în cauză să fie expert contabil. Răspunderea pentru nerespectarea normelor în vigoare revine în acest caz directorului economic/contabilului șef, administratorului sau altei persoane împuternicite în acest sens.
2. Externalizarea contabilității, prin încheierea unui contract de prestări servicii cu persoane fizice sau juridice, membre C.E.C.C.A.R.. În acest caz, este obligatoriu ca, cel care se ocupă de ținerea contabilității să fie expert contabil. Odată cu externalizarea acestui serviciu, se ”externalizează” și răspunderea privind respectarea reglementărilor contabile (Atenție: Răspunderea expertului contabil se referă, strict, la prelucrarea corectă a documentelor din punct de vedere contabil; întocmirea tuturor rapoartelor prevăzute de lege; depunerea declarațiilor fiscale;etc. și nu la corectitudinea și legalitatea documentelor apărute din tranzacțiile economice ale firmei!).

În continuare vom prezenta câteva dintre avantajele și dezavantajele fiecărui mod de organizare al contabilității.

Contabilitate organizată la nivel intern
Avantaje	Dezavantaje
Beneficiezi în permanență de sfaturile/opiniile contabiluluiServiciile contabilului se află mereu la dispoziția taControl mai mare asupra operațiunilor economico – financiare ale firmeiContabilul poate prelua și partea de facturare și plăți	Costuri cu salariul contabiluluiCosturi cu achiziția și mentenanța programului de contabilitateCosturi cu achiziția și mentenanța programului de salarizareCosturi cu achiziția infrastructurii ITRăspundere pentru activitatea contabiluluiExperiență limitată
Contabilitate organizată la nivel extern
Avantaje	Dezavantaje
Costuri mai mici Cheltuiala cu serviciile contabile este deductibilăNu trebuie să achiziționezi un program de contabilitateFirma poate prelua și funcția de salarizare și resurse umaneNu trebuie să achiziționezi un program de salarizareNu trebuie să achiziționezi infrastructura ITBeneficiezi de serviciile unui expert contabilExperiență vastă și diversificatăResponsabilitate mai micăRiscuri mai mici (fiecar expert este obligat să aibă o asigurare de risc profesional)	Disponibilitate mai micăTimp mai greu de răspunsAtribuțiile expertului nu pot fi extinse și asupra contabilității primareComunicare de la distanțăObligativitatea de a trimite documentele lunare ale firmei Relație mai puțin personalăPosibilitatea ca tariful să varieze

Indiferent, dacă alegi să îți înființezi propriul departament intern sau alegi să colaborezi cu un expert din afara firmei, este important ca persoana responsabilă de gestiunea contabilității să fie un profesionist, care să îți ofere sfaturi corecte și să te ajute să îți optimizezi procesele de afaceri.

Totuși, nu recomandăm firmelor mici angajarea unui contabil, deoarece costurile cu acesta ar fi mult mai mari față de cele rezultate din externalizarea serviciului, iar avantajele nu ar fi pe măsură.

Deși mulți antreprenori tind să neglijeze acest aspect, considerând contabilitatea doar ca pe ceva obligatoriu, vă sfătuim (dacă tot este obligatorie) să vă folosiți de aceasta și să extrageți ce este mai bun.

De obicei, relația cu contabilul este una pe termen lung, așa că alege pentru această funcție o persoană în care să ai încredere și cu care să îți fie ușor să comunici.

Succes!